Efectul Virginia Woolf
Rareori se petrece un efect de rezonanţă peste un lung răstimp între scriitori şi opere cum se observă în cazul lui Michael Cunningham şi Virginia Woolf, iar situaţiile de ieşire din umbra modelului printr-o creaţie de mare originalitate care să-l absoarbă şi să-l reinventeze sunt rarisime. Nu numai Orele, romanul care i-a adus faimă, distincţii literare prestigioase, o ecranizare multipremiată, dovedeşte afinităţi subtile, profunde cu sensibilitatea marii prozatoare britanice, dar şi romanul de debut, O casă la capătul lumii. O stranie şi târzie fecunditate: o scriitoare al cărui fiu spiritual se naşte printr-un curios proces de "livrescogeneză", ieşind din găoacea romanelor ei, după jumătate de secol de "gestaţie".
În urmă cu doi ani, în 2003, Biblioteca Polirom publica romanul Orele (traducere de Magda Teodorescu), distins cu Premiul Pulitzer PEN/Faulkner Award, în valul iscat de o ecranizare multipremiată (Globul de Aur, Ursul de Argint, BAFTA, Oscar), ca şi cum virtuozitatea literară şi-ar fi găsit o concurenţă în performanţa cinematografică. Şi coordonatoarea colecţiei, Denisa Comănescu, are inspiraţia publicării primului roman al lui Michael Cunningham, O casă la capătul lumii, debut întâmpinat cu elogii de critică în 1990, într-o tălmăcire care le justifică pe deplin, semnată de Antoaneta Ralian, nume de maximă rezonanţă şi garanţie de profesionalism desăvârşit în lumea traducătorilor.
În Orele, Michael Cunningham stăpâneşte ingenios modelul Virginia Woolf, confirmă în mod excepţional ficţiunea postmodernă împletind în trei linii epice distincte trei destine feminine semnificative pentru secolul XX: Virginia Woolf, în Anglia anului 1923, când schiţa un roman cu titlul... Orele, definitivat Doamna Dalloway, Laura Brown, cititoarea ei din suburbia americană a anilor '50 şi, ca alter ego al eroin
