Inainte de a parasi scena de lupta, Emmanuel van der Mensbrugghe, negociatorul-sef al Fondului Monetar International a criticat aspru politica fiscala si efectul ei nefericit asupra politicii bancii centrale. A avertizat asupra vulnerabilitatii economiei, pusa sa lucreze cu o inflatie ce depaseste asteptarile.
Un singur punct luminos a vazut van der Mensbrugghe: privatizarea celor doua banci, Banca Comerciala Romana (BCR) si CEC. Nimeni nu poate nega faptul ca este un moment ideal pentru vanzarea unor pachete de control intr-o banca romaneasca.
Sumele pe care bancile intrate in competitie sunt dispuse sa le plateasca depasesc asteptarile cele mai optimiste ale autoritatilor si vor burdusi cuferele bugetului, in cazul in care vor fi introduse acolo. In scena au ramas pentru batalia finala austriecii de la Erste Bank si portughezii de la BCP Millenium, doua banci aflate in plina expansiune europeana.
Valoarea de piata a celor doua banci depaseste cu putin dublul evaluarii recente a BCR. Daca pune mana pe BCR, Erste va fi propulsata pe locul doi in clasamentul bancilor cu afaceri in zona central si est europeana, spun analistii. BCP Millenium isi va extinde la randul sau zona de actiune care acopera deja Polonia si Grecia.
Vom vinde deci cea mai mare banca a tarii unei banci de dimeniuni medii, nu unui colos financiar cu afaceri care sa depaseasca produsul intern brut al Romaniei. E drept, bancile sunt excelent conduse, marturie stand profiturile pe noua luni, de trei ori mai mari decat face BCR-ul intr-un an.
Numai ca vanzarea BCR aminteste de povestea Micului Print al lui Antoine de Saint Exupery, aceea cu sarpele boa care inghite un elefant. Exupery spune ca sarpele inghite elefantul fara sa-l mestece si dupa aia sta nemiscat si doarme timp de sase luni pentru digestie. Cam asa au stat lucrurile si in afacer
