Într-o recentă emisiune din cele în care Alex. Ştefănescu ne contorizează cu zgârcenie doar câte un metru cub de cultură Nicolae Manolescu a semnalat un fapt extrem de grav pentru cultura naţională, absenţa din spaţiul editorial românesc de azi a ediţiilor critice ale scriitorilor români. Reputatul critic şi universitar de prestigiu a arătat peremptoriu seriozitatea situaţiei: timp de patruzeci şi cinci de ani marea majoritate a ediţiilor au fost grav amputate, fiind suprimate scrieri întregi sau pagini sau câteva rânduri care în momentul respectiv, din diferite motive, nu conveneau ideologilor PMR sau PCR; foarte multe ediţii de autori clasici au la un moment dat puncte de suspensie puse între paranteze, semn că a fost eliminat un fragment, astfel încât cititorul se trezeşte ipostaziat, fără voia lui, în papirolog, trebuind să încerce completarea lacunelor din text. în consecinţă, pentru aproape toţi autorii sunt necesare ediţii cu adevărat ştiinţifice realizate conform unor norme şi standarde de mult stabilite. N-aş vrea în nici-un fel să se creadă că în acest răstimp n-au existat editori de mare clasă pentru toate etapele literaturii române; din fericire au existat multe competenţe în acest domeniu şi numai teama de a nedreptăţi prin omisiune involuntară mă determină să nu dau exemple; suprimările din texte nu s-au datorat editorilor, ci factorului politic care exercita o foarte vigilentă cenzură ideologică în numele clasei muncitoare.

Aşadar, pe lângă faptul că este firesc ca fiecare generaţie să alcătuiască propriul ei corpus de ediţii, situaţia deplorabilă în care ne aflăm şi din acest punct de vedere ne obligă să reluăm toate ediţiile spre a oferi publicuului românesc şi străin ediţii complete ale scriitorilor români. Subliniind aceast imperativ cultural, Nicolae Manolescu s-a arătat sceptic în ceea ce priveşte posibilităţile de realizare: ed