- Editorial - nr. 216 / 2 Noiembrie, 2005 Am indragit, o viata intreaga, neastamparul spatiului, caruia i-am daruit unitate, i-am strecurat intelesuri, iar daca din truda artei mele vor rezista sa faca fata aprecierii severe si implacabile a viitorului doar cateva lucrari, atunci linistea de dincolo de mormant imi va sopti ca nu am trait degeaba." - scria Maestrul Ion Irimescu, pe prima pagina a Albumului daruit de Academia Romana la implinirea varstei de... 100 de ani. Miracol de longevitate, "un artist cat secolul XX", Maestrul ar fi implinit 103 ani in luna februarie 2006! Sculptor puternic, traditionalist si, in acelasi timp, original, a traversat un intreg veac fara sa-si piarda seninatatea, imbarbatandu-ne si inaltandu-ne mereu prin splendoarea operei sale fara egal. Dar, pentru ca si minunile trebuie sa aiba un sfarsit, Maestrul a obosit intr-un sfarsit si a... plecat putin, sambata, 29 octombrie 2005, sa se odihneasca pe pajistile verzi ale Campiilor Elizee. Asa e datul, cei mai buni se duc, pe ei Dumnezeu ii iubeste mai mult. Ramanem mai saraci, cu nostalgia doar, a "zapezilor de altadata". Obisnuiti cu violenta la tot pasul, imuni... la viata si la moarte, nimic nu pare sa ne mai mire, nici macar discretia senina "plecarii" spre inalt a unuia dintre cei mai mari artisti ai acestui neam: sculptorul Ion Irimescu... Nascut la 27 februarie 1903, la Preutesti - Suceava, contemporan cu nume celebre ale culturii noastre, Ion Irimescu a trait, ce-i drept, mult timp in provincie, in oraselul copilariei, considerand ca adevaratul artist nu trebuie sa faca... galagie! "Arta mea a fost o lupta permanenta ca sa duc ce aveam in cap la o realizare convenabila din punct de vedere artistic... La baza fiecarei lucrari au stat sentimentele mele. Arta nu este determinata stiintific. In arta nu stii de unde vin ideile si cat dureaza transpunerea lor in practica. Framantari