Nu putem spune ca ne mai aflam in febra generata de privatizarile la norma, din anii trecuti, care putea explica intr-un fel o serie de decizii bolnave, aberante, luate mai intotdeauna in defavoarea statului, dar cu siguranta mai suntem in convalescenta.
Avem inca personaje care cred ca pot vinde tara ca pe arpagic si mai spera sa le si fie apreciat talentul de negustori. Nu se muleaza o lege dupa interesul lui x sau y, mai taie un paragraf din ea ori il inlocuiesc cu unul asemanator, mai uita de un altul care incomodeaza. Apoi trag linie dupa ecuatia privatizarii si scriu rapid rezolvat.
Nu poate nimeni estima cu exactitate cat a pierdut statul roman de pe urma ticalosiei sau a amatorismului unor indivizi pe mana carora a incaput, in ultimii 15 ani, vanzarea pe bucata a Romaniei, dar cu certitudine sumele sunt imense. Privatizarea Tutunului Romanesc, de exemplu, a creat statului un prejudiciu de cateva zeci de milioane de dolari, fiind vandut, in ianuarie 2004, pe o suma ridicola - 1,6 milioane de dolari - in conditiile in care doar bunurile S.N.T.R.-ului fusesera estimate la peste 80 de milioane de dolari. O afacere similara s-a facut cu ARO Campulung, vanduta de stat la un pret subevaluat de cateva zeci de ori. Alro Slatina a fost si ea vanduta pe o cincime din profitul pe un an al societatii. RAFO, prezentata si ea ca o privatizare de succes a anului 2001, a ajuns, in cativa ani, sa acumuleze datorii de cateva mii de miliarde de lei la bugetul de stat. Dar lista privatizarilor "de succes" este deschisa... Si da unda verde altora sa-si etaleze geniul la scena deschisa.
Apucaturile unor functionari de stat, care au puterea de a lua o decizie sau alta, care au puterea de a comite sau a musamaliza abuzuri, au ramas. Abuzurile poarta acum numele de modificare la oferta doar in baza unor discutii, ignorare a egalitatii de tratament intre ofertanti, admi