Din experienta de expozant cu Societatea Culturala Noesis la tirgurile de carte in ultimii 5 ani, am observat o reducere constanta a celor care ridica obiectii fata de editarea in format electronic. Paradoxal, nu publicul e cel reticent la asa ceva ci, mai ales, editorii. Cu exceptia Editurii Humanitas, care a editat Cioran in format multimedia, nici una dintre marile edituri nu a facut pasul spre acest format. Ignoranta? Obtuzitate? Lipsa de resurse sau de viziune? Conformism? Prudenta excesiva? Probabil cite ceva din toate acestea. Fata de atitudinea dezamagitoare a editurilor clasice, care intirzie in a folosi posibilitatile actuale editind materiale multimedia, mult diferit stau lucrurile cu publicul. Acesta este extrem de receptiv la nou si cauta produse culturale multimedia pe o piata deocamdata mult prea saraca.
Deja foarte multi sint obisnuiti in a folosi calculatorul pentru a asimila cultura prin carti, filme sau fisiere audio, astfel ca dificultatile in educarea publicului se reduc simtitor de la an la an. Totusi, voi trece in revista citeva dintre obiectiile curente impotriva editarii culturii in format multimedia, incercind si un raspuns.
n nu pot sa citesc la calculator pentru ca imi obosesc ochii – aceasta obiectie are o anumita legitimitate si este, din punctul meu de vedere, singura serioasa dintre cele pe care le-am auzit. Totusi, e o obiectie careia i s-a gasit o rezolvare tehnica: noile generatii de monitoare care nu mai obosesc ochii in aceeasi masura ca in trecut.
n nu am la ce sa vad enciclopediile – la momentul la care scriau Eminescu, Caragiale et Co., doar 5% din cetatenii Romaniei erau alfabetizati. Astazi, o mare parte a romanilor au acces la calculator. Utilizarea calculatorului la inceputul secolului XXI este echivalentul alfabetizarii de la sfirsitul secolului XIX.
n prefer sa citesc carti, nu sa
