De ce iubim femeile? De ce nu le mai iubim si ni se face dor de duca? Dar ele de ce ne iubesc, daca tot e sa fie ceva la mijloc, pina sa fie satule si sa nu le mai trebuiasca nimic altceva decit putina liniste si singuratate? Nimeni nu stie raspunsul exact si formula ideala: egalitate absoluta si sanse deopotriva pentru unii sau pentru altele. Pe cont propriu, fiecare pentru ea/el, daca o fi de gasit vreun raspuns. Johannes Brahms a fost si el dintre cei care au incercat sa gaseasca raspuns la aceasta dilema. S-a mai indragostit/incurcat el si cu alte citeva femei, putine la numar altminteri, dar toata viata a iubit-o pe Clara Schumann, sotia mentorului sau, marele compozitor Robert Schumann. Brahms a fost fidel acestei mari iubiri de-o viata. Cu 14 ani mai mare decit el, Clara a beneficiat de sentimentele profunde ale lui Brahms, si in timpul vietii lui Robert, si in timpul teribilei boli a sotului, si dupa moartea lui. La rindul ei o mare pianista, dar avind si multe obligatii familiale datorita numerosilor ei copii, Clara Schumann, putem spune azi, a influentat in mare masura nu doar viata lui Brahms, care nu s-a casatorit niciodata, ci si opera lui.

Sigur ca sint multe „surse“ pentru nasterea unei creatii muzicale/literare/filozofice, dar iubirea-impartasit-neimpartasita (cine fixeaza dozajele?) pentru o femeie, o „anume“ femeie, a fost decisiva in cazul lui Brahms. Poate nu intimplator, Françoise Sagan a ales un triunghi amoros in romanul ce a nascut apoi o faimoasa pelicula, cu inegalabila Ingrid Bergmann, marele actor Anthony Perkins si mult-iubitul-cintaret-actor-„barbatbine“ Yves Montand. Muzica lui Brahms, bine dozata in Va place Brahms?, juca un rol decisiv, mai ales o tema din Simfonia a patra, devenita in anii tineretii noastre chiar un fel de slagar. Cind Brahms placea la toata lumea. Azi, marele public a ramas la fel de fidel, chiar daca