Care sint secretele succesului cinematografiei italiene de ieri si de azi? Zilele Filmului Italian, eveniment desfasurat la sfirsit de octombrie in Sala „Elvira Popescu“ a Institutului Francez din Bucuresti, a reusit, prin excelenta selectie realizata de Veronica Lazar, sa ne raspunda la intrebare.
- Clasici de ieri
Primul film clasic din cadrul mini-festivalului, Cronica unei iubiri (1950), reprezinta debutul in lungmetraj al unuia dintre cei mai importanti regizori italieni ai secolului trecut, Michelangelo Antonioni. Inceputa abrupt, pelicula are in prima sa parte mai multa actiune decit toate filmele-cult ale cineastului la un loc. Ritmul scade insa pe parcurs, iar finalul deschis este unul tipic antonionian. Detectivul Carloni (Gino Rossi) este angajat de bogatasul Enrico Fontana (Ferdinando Sarmi) pentru a cerceta trecutul sotiei sale Paola (Lucia Bosé, una dintre divele de altadata ale cinematografului italian). Dar tocmai investigatiile detectivului vor redestepta pasiunea dintre Paola si fostul ei amant Guido (Massimo Girotti). Un film noir bazat pe un triunghi conjugal, in care Antonioni isi face mina pentru capodoperele de mai tirziu.
Bellissima (1951) se numara si el printre primele filme ale unui alt maestru italian, Luchino Visconti. Avind la baza un subiect al lui Cesare Zavattini (unul dintre parintii neorealismului, alaturi de Vittorio De Sica), Bellissima depaseste limitele genului, denuntind imoralitatea „fabricii de vise“ (Cinecittà, nu Hollywood) si punind-o intr-o ipostaza inedita pe Anna Magnani (actrita emblematica a neorealismului si a cinematografiei italiene in general); superlativele sint de prisos pentru a descrie arta interpretativa a acestei actrite, careia i se datoreaza in primul rind succesul filmului si astazi.
In fine, O zi speciala (1977) de Ettore Scala ii pune fata in fata pe Sophia Loren, c
