Chiar dacã multe dintre cele 102 de oraşe şi comune mureşene nu au bibliotecã, ele au, totuşi, o carte. Cartea Primãriilor. Scoasã de o editurã dubioasã din Târgu Mureş, cartea cu pricina, ajunsã la a treia ediţie, reprezintã un model de afacere genialã. Reţeta este foarte simplã: primãriile primesc pe fax un formular, în care se laudã cum poftesc, pe propria rãspundere, decarteazã 3 milioane, lauda apare în carte (dar şi într-un cotidian local), alãturi de poza primarului, care primeşte şi el un exemplar, şi toatã lumea e mulţumitã.
Primarul e fericit cã intrã în posteritate – vorba volant, scripta manent, nu-i aşa? – cu ce are el mai bun, dar şi cã mai apare în presã fãrã a fi subiectul vreunei anchete. Dacã facem un mic calcul, editorul trebuie cã e şi el mulţumit. Pãi cum sã nu fie, dacã încaseazã dintr-un foc, fãrã sã facã mai nimic, peste 300 de milioane? La un tiraj de nu mai mult de 2-3 sute de exemplare, preţul tiparului nu poate depãşi 30 de milioane. Una peste alta, cu toate cheltuielile şi taxele incluse, preţul de producţie al volumului nu trece de 50 de milioane. Asta înseamnã, net, un profit de 250 de milioane. Bunã afacere, este?
În acest timp, multe din bibliotecile comunale nu existã sau, chiar dacã au supravieţuit tranziţiei, nu şi-au mai înnoit fondul de carte de zeci de ani. Ca sã nu mai pomenim de bibliotecile şcolilor, exilate prin poduri sau pivniţe…
Cu alte cuvinte, în loc sã-i citeascã pe Jules Verne sau pe Mark Twain, copiii de la ţarã citesc despre Florea, Lãpãdat, Cornea sau Bubãu. În loc de Micul Prinţ, baroni sau baronaşi.
de Relu Tatar
Chiar dacã multe dintre cele 102 de oraşe şi comune mureşene nu au bibliotecã, ele au, totuşi, o carte. Cartea Primãriilor. Scoasã de o editurã dubioasã din Târgu Mureş, cartea cu pricina, ajunsã la a treia ediţie, reprezintã un model de afacere genialã. Reţeta este foart
