NE-AM INTERESAT PENTRU TINE Foarte multi oameni, in lipsa banilor necesari cumpararii propriei locuinte sau a situatiei provizorii privind serviciul, inchiriaza apartamente sau case. Contractele de inchiriere sunt hotaratoare in relatia proprietar-chirias si acestea trebuie sa fie clare, obiective si echitabile de ambele parti. Pentru a raspunde mai multor cititori, care se confrunta cu lipsa cunoasterii legislatiei in domeniu, vom lamuri cateva aspecte generale ce trebuie respectate in relatia proprietar-chirias.
DESPRE CONTRACT Contractul de inchiriere a unei locuinte este conventia prin care o persoana numita locator se obliga sa asigure altei persoane numita locatar folosinta temporara (totala sau partiala) a unei suprafete locative in schimbul unei sume de bani, si anume chiria (Art. 1411 din Codul Civil). Principalul act normativ care reglementeaza inchirierea locuintelor este Legea nr. 114/1996 - Legea locuintei.
Acest tip de contract de inchiriere se incheie in forma scrisa si trebuie semnat de catre ambele parti implicate, nefiind obligatorie perfectarea sa si in forma autentica (la notarul public) ca in cazul contractelor de vanzare-cumparare, ipoteca sau donatie. In contractul de inchiriere trebuie sa fie bine determinat obiectul acestuia, suprafata locativa (apartamentul si dependintele), curtea, gradina si, de asemenea, bunurile date in folosinta o data cu locuinta. Locatarul nu va putea folosi in mod legal aceste dependinte (curte, gradina, garaj etc.) decat daca acest drept a fost prevazut in contractul de inchiriere, iar instanta de judecata nu poate recunoaste, in lipsa unui contract semnat de parti, dreptul de acces la aceste dependinte, deci atentie la clauzele contractului. Dreptul de folosinta a bunurilor este conferit o data cu dreptul de folosinta al locuintei sau imobilului inchiriat.
RISCUL EVAZIUNII FISCALE Cont
