Cand politicienii isi regleaza intre ei conturile, invariabil firele duc la Parchet. Acolo, asteapta „dosarul". Cuvantul, fie si silabisit in soapta, ar trebui sa dea unora fiori, insa, in Romania, dupa 15 ani de convietuire prospera cu pericolul „dosarelor", politicienii nu se mai tem de continutul acestora.

Ideea de „dosar" – ca suma probata a faradelegilor – este, din varii motive („fabricarea", proasta instrumentare, nefinalizarea, disparitia sau vehicularea dosarului de catre persoane neautorizate) compromisa.

Cand se refera la marii pradatori, el este transformat dintr-un redutabil instrument judiciar menit sa-i trimita in judecata pe aceia banuiti ca ar fi incalcat legea, intr-o arma pentru compromiterea adversarilor. Iar raspunsul celor vizati in dosare este intotdeauna standard: „Comanda politica!".

„Dosarul Patriciu" este, in aceste zile, exemplul perfect pentru amestecul murdar dintre politica si Justitie. Cocktailului are ingrediente tari si efect otravitor.

Un personaj politic declanseaza scandalul: fosta consiliera prezidentiala Elena Udrea, care – prezentandu-se victima unui grup de interese de la Palatul Victoria - presupune ca premierul Calin Popescu Tariceanu promoveaza, in guvern, interesele prietenului sau Dinu Patriciu, intervenind chiar pe langa procurorul general cand acesta era

anchetat. Un prim-ministru legat de un om de afaceri controversat, pentru care a sunat la Parchet: ca sa se „informeze", zice el, ca sa influenteze Justitia, sugereaza altii. Un procuror general care raporteaza presedintelui Romaniei cine i-a telefonat si de ce.

Un Parchet care lasa sa-i scape dezvaluiri incendiare despre gasca Patriciu (din care face parte si Tariceanu), puricata la conturi, fiindca ar fi beneficiat de tranzactionarea ilegala prin Bursa a unui mare numar de actiuni Rompe