* Emmanuèle Bernheim, Soţia lui; Vineri seara, traducere de Irina Mavrodin, Editura Pandora M, 2005. Dintre aceste două microromane de amor, primul, Soţia lui, este unul de dragoste, al doilea, Vineri seara, este unul erotic. Primul, mai diurn ca gestică şi trăiri, avea să rămînă roman; al doilea, mai senzualist şi sexos, avea să fie adaptat pentru film şi s-o orienteze pe Emmanuèle Bernheim cu precădere spre scenarii. Cele două romane au însă în comun o chichiţă foarte de efect. E vorba, pe scurt, de fantasmele eroinei.Prinsă, în ambele cazuri, într-o aventură care are de toate - şi un uşor mister, şi frenezii, şi pulsiuni obsesive, şi roiuri de scîntei pasionale -, eroina lui Emmanuèle Bernheim îşi îngăduie "luxul" de a-şi visa sau de a-şi imagina amantul în nişte scene simple, liniştite, banale, mergînd de la micile tabieturi matinale, pînă la scotocitul printre umeraşe sau schimbul unei priviri. Ne-am obişnuit să vedem personaje trăind mărunt şi fantasmînd orgiastic. Aici, iată, e invers. Să fie acesta un lux al tandreţii? În orice caz, este acel ceva care alimentează poezia subterană a celor două poveşti şi dă ostentativei simplităţi a scriiturii perversitatea rară a profunzimilor.
* Emmanuèle Bernheim, Soţia lui; Vineri seara, traducere de Irina Mavrodin, Editura Pandora M, 2005. Dintre aceste două microromane de amor, primul, Soţia lui, este unul de dragoste, al doilea, Vineri seara, este unul erotic. Primul, mai diurn ca gestică şi trăiri, avea să rămînă roman; al doilea, mai senzualist şi sexos, avea să fie adaptat pentru film şi s-o orienteze pe Emmanuèle Bernheim cu precădere spre scenarii. Cele două romane au însă în comun o chichiţă foarte de efect. E vorba, pe scurt, de fantasmele eroinei.Prinsă, în ambele cazuri, într-o aventură care are de toate - şi un uşor mister, şi frenezii, şi pulsiuni obsesive, şi roiuri de sc