Telefonul suna a treia oara. Acelasi glas repezit, de om ajuns la o rascruce existentiala, face intrebator: "Nea Gigi?!!".
N-am fost, nu sunt si nu voi fi niciodata nea Gigi. Dar fiindca-s sigur ca persoana va suna si a patra oara, raspund cu un "Da..." prelung, de marlan. E probabil raspunsul cu care naucul de la capatul firului e deprins. Nu demnitatea e problema lui. Problema lui e daca poate sa vanda ratele. "Ce zici, bre, nea Gigi, ma lasi sa vand ratele?" "Vinde-le - ii spun - si nu ma mai suna." Dupa un ceas, un alt zapacit ma someaza, fara sa ma lase sa deschid si eu gura: "Te duci imediat si-i duci datoria arabaului, ca altfel ne taie!". "Ce arab? Ce datorie? Unde sa ma duc?" Habar n-am, totusi zic "Da". Eu una din acelea zile in care foarte multi oameni formeaza gresit numerele de telefon. Ca si cutremurul, ziua nefasta nu poate fi prevazuta.
Gluma insa se ingroasa. Cel care ma suna acum gresit e insasi presedintele. Vrea sa stie daca m-am decis in privinta declaratiei de razboi contra Ugandei. Ii spun si lui un "Da" scurt. N-are rost sa-i explic ca nu sunt seful Marelui Stat Major. In zilele cand sufla un vant de nebunie in toata lumea si zeci de milioane de cetateni apasa aiurea pe tastele telefonului, trebuie sa spui "Da", "Bine", "E clar" ori
"S-a facut". Si ce daca unul isi vinde aiurea ratele, iar altul declanseaza al treilea razboi mondial? Sa fie mai atenti. Cat despre faptul ca un mafiot arab omoara un mafiot de-al nostru, era mai bine sa fie invers. Dar nici asa nu e rau.
Seara, tarziu, greseste numarul o femeie. E ora la care, in toata lumea, nenumarate femei ii suna pe amantii lor capriciosi ca sa-i intrebe daca mai sunt iubite. "Ma mai iubesti?" E ora la care amantii sunt impreuna cu alte femei si raspund tot cu o intrebare: "Matilda - sau Emilia, sau Marijean, sau Brunhilda - stii cat e ceasul?". "Dulceata - o intreb pe
