Meseria de scriitor a fost recunoscuta oficial in Nomenclatorul de meserii incepand cu anii ''90. Cercetand cu atentie tabelul grupei majore 2, gasim la categoria "alti specialisti cu ocupatii intelectuale si stiintifice" profesiile de "scriitori si artisti creatori". Am cautat in nomenclator o descriere amanuntita a acestora, dar nu am gasit nici macar o precizare. Probabil pentru ca "a fi scriitor" este greu de perceput drept ceva concret. Insusi termenul de "meserie" ne duce, pe de o parte, cu gandul la o activitate precisa, rezultata in urma unor studii de specialitate, in urma carora primim o recunoastere oficiala, de regula o diploma cu care ne putem prezenta unui potential angajator. Or, nu se stie cati dintre scriitori, fie ei romani sau occidentali, au putut face acest lucru. Si asta pentru ca, cel putin pana la ora actuala, nu exista o pregatire concreta, la capatul careia sa primesti o diploma de scriitor sau o recunoastere ca atare, dupa care abia apoi sa-ti poti incepe activitatea literara.
Exista, e adevarat, facultati de filologie, de filosofie sau domenii conexe de la care pornesc o buna parte dintre scriitori, exista de asemenea studiul personal, lecturile de zi cu zi, saptamanile petrecute in biblioteca - virtuale premise ale formarii scriitorilor si oamenilor de cultura. Pe de alta parte, notiunea de "meserie" si practicarea ei presupun si a fi platit pentru asta luna de luna si eventual a avea o carte de munca in care sa scrie "poet" sau "prozator". O privire aruncata asupra eventualelor carti de munca ale scriitorilor nostri ne-ar face sa descoperim ca, pentru stat, incluzand aici si asigurarile sociale, inclusiv cele de pensii, ei sunt inainte de toate medici, avocati, profesori, jurnalisti s.a.
In definitiv, nici nu stim ce bine ar putea aduce literaturii faptul de a fi considerata o meserie ca toate cel
