In fiecare saptamana, Tudor Chirila e regele rasului si al plansului, la Teatrul de Comedie. Comandant pe vastele teritorii ale teatrului si muzicii, care inglobeaza si Vama Veche, fiul scenei In fiecare saptamana, Tudor Chirila e regele rasului si al plansului, la Teatrul de Comedie. Comandant pe vastele teritorii ale teatrului si muzicii, care inglobeaza si Vama Veche, fiul scenei joaca rolul unui nebun sarit din tiparele normalitatii, intr-un nou spectacol regizat de mama sa, Iarina Demian: ,Ferdinand al VIII-lea - Regele Spaniei".
- Tudor, esti nebun?
- Vorba lui Shakespeare in "A douasprezecea noapte": "Nebunia nu ocoleste pe nimeni". Mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Chestia asta cu rolurile, care te marcheaza, nu e deloc intamplatoare. Nu cred ca sunt un om neaparat normal din punct de vedere clinic. Tu o sa scrii: ,Sunt nebun!" As vrea sa se inteleaga clar ca fiecare are doza lui de nebunie, care, daca nu e gestionata atent, ne poate transforma in nebuni, definitiv! Da, probabil ca si eu sunt, intr-un fel, nebun. Textul acesta, scris de Gogol, pe care il joc la Teatrul de Comedie, mi se pare absolut senzational, pentru ca te lasa sa te folosesti de el atat de firesc. Intotdeauna cred ca s-a facut greseala asta, sa se interpreteze rolurile de nebuni intr-un anumit fel. Ei nu sunt deloc diferiti de noi. Nebunia reiese din ceea ce spun, si nu cum spun.
- Ti-ai dori sa fii rege, sa stai intr-un jilt, sa comanzi, sa detii controlul total?
- Cred ca puterea este o chestie care ne poate subjuga, pentru ca, in momentul ala, pierzi contactul cu realitatea. Cand ajungi sa ti se spuna lucruri ca sa nu te enervezi, sa ti se comunice numai filtrat, cred ca puterea te face, invariabil, sa te desprinzi de ea. Din punctul asta de vedere, nu mi-as dori sa fiu rege.
- Regizorul e un fel de rege pe scena. Te vezi intr-o asemenea ipos
