Demisia Elenei Udrea, telefonul dat de premier procurorului general referitor la cazul Patriciu, recunoasterea presedintelui ca a mintit in interviul din "Romania libera" atunci cand a spus ca nu stia de acest telefon (razand cu subinteles, ce-i drept), acuzatiile Rompetrol privind scurgerea de documente confidentiale de la Parchetul General sunt doar episoadele unui razboi dur intre palatele Cotroceni si Victoria, pe fondul inflamat al dezastrului din Justitie si al presiunilor oficialilor europeni de a prinde macar vreun crocodil in plasa anticoruptie, daca de rechini nu s-a prea atins nimeni. Presedintele a vrut alegeri anticipate, premierul a renuntat la demisie, influentat mai mult sau mai putin de grupurile de interese din jurul sau, liberalii pierd teren si strang randurile in jurul presedintelui Tariceanu, simtind ca Stolojan, fostul lor presedinte, trecut cu arme si bagaje in curtea Cotrocenilor, isi face incalzirea pe margine, asa ca razboiul era inevitabil. Pe parcurs, marile prioritati legate de integrarea europeana au trecut in plan secund fata de dorinta de schimbare cu orice pret a presedintilor celor doua Camere, taberele se reasaza, se fac si se desfac aliante, important e ce ramane. Reformele la sange au pretul lor, produc asemenea convulsii violente, dar esential este sa aiba succes. Or, deocamdata, raportul Transparency International nu constata nici un progres in lupta anticoruptie, iar Raportul de tara consemneaza victorii importante, dar si neajunsuri grave, pastrand un ton mai degraba sobru decat optimist. Inca nu putem spune daca actualele batalii se inscriu in acea ofensiva anticoruptie serioasa, sau daca ele fac parte doar dintr-un razboi pentru putere. Observam doar ca anumite chestiuni sensibile incep sa se lamureasca. Daca in urma cu cativa ani a da telefoane diriguitorilor Justitiei era ceva "normal", iata, acum se discuta foarte serio