Într-un week-end am mers la cumpărături cu nişte prieteni. Am ajuns la raionul de electrocasnice şi, în timp ce ne sfătuiam ce să cumpărăm, am observat pe un raft o pereche de şosete. Întîmplător, figura pe lista noastră de cumpărături şi acest gen de produs, însă nici unul dintre noi, deşi am conştientizat amuzaţi prezenţa exotică a şosetelor printre electrocasnice, nu şi-a pus problema să le ia în coş şi să le cumpere. De multe ori, prin pribegiile mele prin magazine, observam diverse obiecte abandonate prin alte standuri sau raioane decît cele din care proveneau... şi nu ştiu de ce mi-a luat atîta ca să-mi pun o întrebare simplă: "Ce se întîmplă cu produsele abandonate printre standuri? Ce sînt aceste Ťobiecte-ne-la-locul-lorť, care par să devină invizibile pentru toţi trecătorii-cumpărători, care parcă îşi pierd, prin de-plasare, însăşi calitatea lor de marfă?" Non-obiecte! - m-am grăbit eu să-mi dau cu părerea atunci cînd Claudia mi-a evocat prima dată această preocupare a ei. Aveam în minte "non-locurile" despre care vorbeşte Marc Augé, referindu-se la spaţii precum aeroporturile, metroul sau altele asemenea, dar această analogie nu era nici ea la locul ei în acest context. Ca "nume de cod" însă, atît cît să numească o mirare legitimă, putea să meargă. Şi aşa s-a născut dizertaţia Claudiei - şi o serie de discuţii în jurul ei... - (Claudia - Bucureşti): Am putut identifica patru tipuri de motive pentru care oamenii abandonează obiecte în super-marketuri: "au un defect" - este şi cel mai puţin plauzibil - "nu mi-am făcut socotelile bine", "am găsit ceva mai bun/convenabil" - mai ales cînd există o "promotion" prin zonă - sau, pur şi simplu, "m-am răzgîndit". Această acţiune de "a abandona" are totdeauna o conotaţie negativă, ce se răsfrînge asupra persoanei care o săvîrşeşte. Această "bîlbîială" decizională a noastră ne poate afecta imaginea în ochii Celuilalt.