Privatizarea iminenta a complexelor Turceni, Rovinari si Craiova anunta o reorganizare a mineritului si sistemului termoenergetic din Oltenia. Pina vom afla pentru ce opteaza guvernantii, sa analizam care sint variantele luate in calcul. Soarta a zeci de mii de salariati din mineritul si sectorul energetic din Oltenia depinde de ce vor visa guvernantii in aceste zile. Numai ca nu viseaza toti la fel, pedistii vor ceva, conservatorii altceva, iar liberalii nu prea stiu ce vor. Asa cum par a decurge lucrurile acum, decizia va fi luata in functie de cine e mai smecher sau care bate mai tare cu pumnul in masa pentru a-si promova propriile interese, fiind mai putin importante parerile specialistilor sau ale consultantilor straini. Ionel Mantog, secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului, care raspunde de complexurile energetice si de mineritul din Oltenia, a prezentat ieri variantele luate in discutie, dar a evitat sa spuna pe care dintre acestea o sustine. Una din variante este de a ramine actuala formula si de a se trece cit mai rapid la privatizarea celor trei complexuri energetice de mici dimensiuni si a Societatii Nationale a Lignitului Oltenia de care depinde fiecare dintre acestea. Daca pentru Turceni si Rovinari sint sanse mari sa se gaseasca investitori interesati, in cazul Complexului Energetic Craiova este putin probabil. Costurile la care produce acesta sint mari, ca si dependenta de furnizorii de carbune. Atunci cind s-au constituit complexurile, CE Craiova i s-a repartizat o singura cariera, care ii asigura doar 10% din consum, astfel ca in acest caz este improprie denumirea de complex energetic. Temerea este aceea ca s-ar putea privatiza doar partea rentabila din sistem, iar statul ar ramine cu unitatile care nu pot supravietui singure. In aceste conditii, specialistii din MEC au reluat in discutie o mai veche propunere, aceea de constituire a u