De azi, cadrele didactice intra intr-un week-end prelungit, luni declarand greva generala pe termen nelimitat. Ce vor profesorii? Atribuirea a 6 procente din Produsul Intern Brut. Adica ceva mai mult decat a promis Guvernul. Ca acesta a si uitat de promisiunea de a aloca 5 la suta tine de amnezia tipica politicienilor romani, indiferent de culoarea politica. Se poarta moda aceasta, nu numai atunci cand este vorba despre educatie, sector care, vorba demisionarului Miclea, sufera de o subfinantare cronica.

Nu, nu este adevarat, a contraatacat ministrul Finantelor, care ii acuza pe dascali ca nu-i intereseaza decat cresterea salariilor si nu calitatea invatamantului. Premierul, la randul lui, isi sustine subalternul de la Finante, spunand ca educatia trebuie restructurata si modernizata. Totodata, a facut aluzie la faptul ca desi numarul de scolari a scazut, schema de personal a crescut. Cu alte cuvinte, este nevoie de reconsiderarea numarului de posturi. De altfel, acest lucru reiese explicit din principiile programului de guvernare si anume "reorganizarea bazei materiale a invatamantului preuniversitar din zonele rurale prin reducerea numarului de scoli". Mai clar de atat nu se poate. Pana la urma, in ciuda incercarilor deloc credibile de a aplana conflictul, singura explicatie coerenta si cinstita pentru a nu fi marit bugetul educatiei apartine primului-ministru. "La bugetul pe care-l avem, problema este legata de modul in care sunt genstionati banii din sector" - afirma Tariceanu. Adica nu are de unde sa scoata bani in plus.

De remarcat sinceritatea premierului dar, totusi, inclin sa dau dreptate profesorilor. Nu i-a pus nimeni pe cei din Guvern sa promita in programul de guvernare un buget de peste 5 la suta. Or, o promisiune neonorata atrage dupa sine si o nota de plata. Greva generala este decontul. Mai departe.

Nu este vina dascalilor ca din se