Cine a spus ca Mircea Sandu ar fi ultimul mohican rosu aflat neintrerupt de 15 ani la carma unei importante institutii s-a inselat! Fiindca l-a uitat, impardonabil, pe conducatorul Bisericii Ortodoxe Romane (BOR). Dar cum P. F.
Teoctist a pierdut sansa pocairii si retragerii care i s-a oferit in 1990, iata ca are acum bucuria de a asista la antrenamentele de toamna in vederea alegerii urmasului sau. Caci ce altceva decat un antrenament pentru alegerea Patriarhului BOR a fost alegerea I.P.S.
Laurentiu Streza in scaunul de Mitropolit al Ardealului? Chibitii vorbesc de doua tabere precum ar fi doua echipe pe un teren de fotbal, bunaoara. O echipa reformatoare, care pariaza pe deschiderea ecumenica a BOR si implicarea in actiuni de caritate, si o alta conservatoare, care aplica tehnica imbarligarii om la om prin nationalism si inchistare ortodoxista in veacul vechiului.
Miza meciului fiind, desigur, ca intotdeauna in istoria noastra, europenele. Fara indoiala, P.F. Teoctist va ramane la loc de cinste in memoria noastra prin gestul primirii Papei Ioan Paul al II-lea in Romania.
Dar cine nu cunoaste stilul de joc practicat la noi: zambeste pe fata papistasilor si baga-le cate un cot in coaste la-nghesuiala? Caci oricare dintre cititori nu are decat sa asiste la un curs intr-un seminar sau o facultate de teologie ortodoxa si sa vezi acolo antrenamente in mic, pentru tarcovnici, ale tehnicilor de intrare prin alunecare cu crampoanele ortodoxist-fundamentaliste.
Caci ecumenismul este pentru foarte multi profesori teologi un exercitiu ce sapa, vezi Doamne, autoritatea BOR, ba chiar si a tarisoarei. Comentatorii identifica, asadar, echipa condusa si antrenata de I.P.S. Daniel al Moldovei si I.P.S.
Corneanu ca fiind cea ecumenica, pe cand ceilalti, ortodoxistii, anticatolicii, non-reformatorii, ar avea reprez