Vasile SALARU

Aproape jumatate de milion de salariati din invatamant au declansat astazi greva generala. Forma de protest extrem fata de conditiile mizere de trai si minciuna electorala, greva a fost, paradoxal, amorsata de gestul-soc al ministrului democrat Mircea Miclea de a-si depune demisia la aflarea deciziei colegilor din guvern de a nu aloca resurse financiare pentru proiectele de reforma in educatie. Ca orice efort important de schimbare, de reproiectare, dupa descrierea destinatiei, cu obiective ambitioase, trebuie sa capete sustinere la varful structurii de decizie, adica in guvernul Tariceanu, si la baza, adica in randul profesorilor si al elevilor. Descentralizarea invatamantului preuniversitar si compatibilizarea invatamantului superior cu cel din tarile Uniunii Europene sunt necesitati stringente ale Romaniei. Nevoia si sensul schimbarii sistemului educational trebuie constientizate la varf, caci orice program major trebuie implementat de sus in jos, necesitand o larga participare in etapele de proiectare si de implementare. Se pare insa ca sintagma "invatamant- prioritate nationala" este utilizata doar in campaniile electorale, neinteresand real nici un politician. Cu atat mai putin pe cei certati cu scoala, fosti corigenti, repetenti, ce au capatat o diploma universitara in timp ce detineau mandate politice de reprezentare a cetatenilor. Daca ei s-au descurcat si fara carte in perioada ce o dorim incheiata cat mai rapid, aceea a acumularii salbatice de capital, n-au cum sa inteleaga nevoia majora a societatii de a avea membri cu forta morala si civica, invatand, castigand si organizandu-se in jurul capacitatilor. Scopul scolii viitorului si al oricarei firme este acela de a face atuurile oamenilor folositoare iar slabiciunile lor irelevante, dupa cum afirma Peter Drucker. Scoala, ca orice firma, oricat de mica ar fi, trebuie condusa