SUFLETUL ROMANILOR Bogdan Radu Cristian. Cunoscut in lumea cartilor drept nea Bogdan. La 72 de ani este un anticar si un colectionar de amintiri placute, de ganduri si de povesti... Tot ce a adunat de-a lungul anilor a strans intr-un clasor... cel al intelepciunii. Sutele, poate chiar miile de oameni refugiati timid in propriile amintiri se vad, la un moment dat, nevoiti sa renunte la ele. Fibra adanca de colectionar a lui nea Bogdan, de om care cunoaste valoarea oricarui lucru, se vede in toate. A strans in el sperantele, amintirile, bucuriile sau chiar tristetea celor care s-au perindat prin fata lui si au adus, o data cu ei, o poveste... povestea vietii.
CELE MAI DE PRET. "De multe ori, oamenii nu vor sa renunte la colectiile lor, la amintirile lor. Dar copiii nu mai vor sa-i ajute.
Am vazut, inainte de 1990, sute de carti care aveau pe coperta o iscalitura. Tot Bucurestiul era impanzit de ele. L-am intrebat pe marele si raposatul anticar Enescu, un colectionar renumit in lumea noastra, ce este cu aceste carti. Am aflat ca era vorba despre un batran de vreo 80 de ani, un om care-si iubea colectia. Si avea patru sau cinci camere pline ochi cu carti pe care le insemna. Paralizat fiind, nu mai putea sa mai faca nimic. Nici macar mainile nu mai reusea sa le ridice. Era imobilizat la pat. Statea in ultima camera, inconjurat de carti, si privea in timp ce fiica lui ii vindea propria colectie, sub ochii lui. Anticarii care au vazut suferinta din ochii batranului au lasat capul in jos si au plecat. Iar el parca striga fetei: «Ma jefuiesti... averea mea, amintirile mele, viata mea⦠de ce nu astepti cel putin sa mor?»".
AVEREA. "Imi aduc aminte cand, copil fiind, mergeam la talcioc si-mi apareau in fata doamne de varste inaintate, din ramuri aristocrate, care ma trageau de mana si-mi spuneau: «Copile, cumpara-mi tava asta de argint... sa mai traiesc s
