Se pare ca mus(i)ul de la Cotroceni a nimerit-o cu axa lui carmita spre Washington, via London, fiindca dupa cum se vede treaba intrarea-n Europa se reporteaza. Pare-va bine, pare-va rau, eu ma bucur! Niciodata n-am putut suferi miloaga, remorca, branciul (nici biciul), ci pusul osului la treaba si a mintii la contributie, daca tot ne-am dat ososi si mintosi. Or, la noi, mai mereu si mai peste tot s-a promovat chiulul, fofarlica, sparlitul, merge-s-asa-ul. De la un timp ne-am obisnuit cu jalba-n protap si mitingul, cu hau-hau-l si greva, cu cererea reinnoita la oferta mereu amanata.
Sa nu mai vorbim de mizeria si incultura in care inotam. Nu, n-avem fata de europeni. Indiferent cat de pornit (nationalist) as fi, nu pot sa nu vad cata distanta au luat, fata de noi, ungurii, carora le suntem superiori doar in cartile de istorie (varianta fara alternativa si monolingva!), in asfaltul strazilor carora nu sunt gropi, iar langa cosurile lor de gunoi se afla suluri de pungi de plastic nesterpelite decat de bruneti romani care, atunci cand au halit lebede la Viena, au spus ca s-au razbunat pe imperiul austro-ungar.
Nu. decat coada Europei, mai bine fruntea NATO. Asa mai vedem si noi lumea (Afganistan. Irak, Kosovo, Iran si unde va mai spune unchiul Sam), asa mai intram si noi in circuitul mondial de droguri, arme, fiinte si terorism, adica ne mai emancipam si noi, ca prea am suferit din cauza balcanismului si comunismului generalizat. Traiasca globalizarea nord-atlantica si democratia anglo-americana multilateral dezvoltata! Se pare ca mus(i)ul de la Cotroceni a nimerit-o cu axa lui carmita spre Washington, via London, fiindca dupa cum se vede treaba intrarea-n Europa se reporteaza. Pare-va bine, pare-va rau, eu ma bucur! Niciodata n-am putut suferi miloaga, remorca, branciul (nici biciul), ci pusul osului la treaba si a mintii la contributie, daca tot ne-am dat os
