CRISTEA SIMIONESCU Nu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa rasfoiti un numar din Ilustratiunea Romana. Daca nu, ati pierdut o experienta pe care cititorul o are tot mai rar in zilele noastre, aceea de a citi o revista cu adevarat de calitate. Ilustratiunea Romana este acum o adevarata oglinda a vietii romanesti de dinainte si dupa cel de-al doilea razboi mondial, cu bune si rele. Avea de toate, era o revista mondena, dar si una pentru familie. Sa spicuim dintr-un numar oarecare, cel din 15 ianuarie 1931, de exemplu. Pe coperta e o singura fotografie, o femeie danseaza pe gheata in bratele unui barbat, iar jos este explicatia: "In Cismigiu, la patinaj". Urmeaza: un fotoreportaj despre serbarea zilei de 1 ianuarie in Capitala, foiletoane, album foto cu familia regala, familie care este tratata cu mare atentie in fiecare numar al Ilustratiunii, cronica medicala, rebusuri si, bineinteles, multa publicitate, sursa de existenta a revistei.
LA PITESTI. Dar nu despre revista vreau sa va vorbesc, ci despre omul care a facut aceasta revista. Pe acel om il chema Cristea Simionescu. Ca sa aflam mai multe despre el, intr-o frumoasa dimineata de sambata, am plecat la Pitesti, in orasul in care locuieste singura urmasa a lui, Rodica Popescu. Doamna Rodica este nepoata lui Cristea Simionescu. Nu si-a cunoscut bunicul, dar are amintiri despre el, cu toate ca nu este medium si nici nu face sedinte de spiritism. Iar pastile ia doar pentru a domoli bolile batranetii. Nu l-a cunoscut pentru ca Simionescu a murit cu cativa ani inaintea nasterii ei, iar amintirile pe care ni le-a impartasit sunt mostenire de familie, impreuna cu geamantanul plin cu acte si cu fotografii care atesta trecerea prin lume a familiei Simionescu.
"El era ziarist, un om deosebit, care a avut o sotie pe masura. O sa va povestesc mai tarziu despre bunica. Cum a facut averea, nu stiu. Stiu numai atat: ca
