Despre generaţia aşteptatã, ca o speranţã de mai bine, tinerii, se pot spune multe. Realitatea cotidianã, cu tineri care umplu la orice orã localurile, ne prezintã "generaţia aşteptatã" într-o luminã nu tocmai promiţãtoare şi ne dã un motiv în plus sã credem cã etichetãrile gen "superficiali, iresponsabili, imorali etc…" sunt pe deplin justificate.
Este foarte adevãrat cã din toatã libertatea câştigatã cei mai mulţi au înţeles cã se traduce prin haos, însã din fericire existã şi cealaltã categorie, excepţiile. Existã tinerii care, indiferent dacã au sau nu un nume greu în spate, nu-şi doresc sã ajungã nici fotbalişti, nici fotomodele, nici tocãtori de bani şi aspiratori de prafuri. Existã tinerii care muncesc enorm pentru cariera lor, care ştiu cã drumul cãtre libertate începe cu puterea de a spune "nu". "Nu" pentru banii nemunciţi veniţi de la "ãi bãtrâni", "nu" pentru ordinele ridicole venite de la cei care cred cã vârsta le poate oferi şi secretul adevãrului absolut. Existã tineri care exceleazã în diferite domenii, dar nu au vizibilitate din cauza maneliştilor şi siliconatelor care aduc audienţã, implicit bani posturilor de televiziune. Sau, pur şi simplu aceştia sunt mult mai preocupaţi de ceea ce fac decât de numãrul apariţiilor publice. Nu este decât parţial adevãrat cã în România nu se pot consacra. Sigur cã trebuie sã munceascã mai mult, dar oare într-o altã ţarã câte prejudecãţi ar avea de înfruntat? Singurul inconvenient, perfect motivat, este cel legat de bani. Într-adevãr nu s-ar putea spune cã tinerii de aici sunt foarte motivaţi, însã sunt destule exemple cã existã şi aici salarii de mii de euro.
Când spunem "tineri" gândul ne duce automat la generaţia de 20 de ani, care încã nu a reuşit sã ne convingã, chiar dacã sunt şi câteva exemple rãzleţe.
Tinerii care reprezintã forţa şi inteligenţa, osatura sistemului pe care îl aşteptãm
