De azi, profesorii sunt in greva generala pe termen nelimitat. La metrou, trenurile vor sta doua ore, in urma protestelor angajatilor societatii. Muncitorii de la Tractorul au iesit in strada. Marile confederatii sindicale anunta declansarea actiunilor de protest la nivel national. Functionarii publici marsaluiesc pe strazi. Nici medicii nu vor sta cu mainile in san. Farmacistii, sau, ma rog, o parte dintre ei, se razboiesc cu actualul ministru al Sanatatii. Minerii se gandesc daca nu ar fi bine sa ia, din nou, calea Bucurestilor, pentru a le fi auzite mai bine pasurile. Toate acestea sunt semne clare ca pacea sociala a incetat, Guvernul fiind acuzat ca s-a decuplat de la realitatile societatii romanesti. Nu mira pe nimeni desi, din punctul meu de vedere, intrarea in toamna protestelor sindicale este tarzie si tardiva. Totul pare batut in cuie o data cu trimiterea in Parlament a proiectului bugetului de stat pe anul 2006. Cu exceptia unor carpeli chinuite, a se vedea tentativele esuate de majorare a bugetului Educatiei, nimic nu cred ca se va intampla. Cu un Guvern cu mari dileme bugetare, grevele si protestele sindicale le-as trece mai degraba la capitolul decoratiuni exterioare, un joc de sunet si lumina ce, cu siguranta, va fi intens mediatizat. Si doar atat. Degeaba cer marile confederatii sindicale majorarea, fireasca in conditiile actuale, a salariului minim pe economie. Nu se poate. Nu ca nu ar vrea Executivul, sa fim cinstiti, ci pentru ca acei contabili de la Finante - fara nici o aluzie la eticheta pusa functionarilor FMI - habar nu mai au cati bani vor intra in bugetul de la anul viitor. Oricate replici ar da, ei nu pot dovedi ca incasarile bugetare vor creste in asa fel incat sa aiba finantare toate proiectele propuse. A fost nevoie de reactia Fondului Monetar International ca sa se recunoasca, cu foarte mare greutate, ca de pe urma cotei unice s-au pierd