In contextul apropiatei privatizari a sectorului termoenergetic din Oltenia, ar fi interesant sa facem o comparatie intre strategia adoptata de Guvernul României in privatizarea sectoarelor strategice si politica altor state in domeniu. Vom incepe cu Cehia, având in vedere ca o companie cu capital de stat din aceasta tara pare a fi cea mai interesata de achizitionarea pachetului majoritar de actiuni la complexurile energetice Turceni si Rovinari, dupa ce controleaza deja distributia de energie electrica din Oltenia. Este vorba de compania ceha CEZ, care a preluat pe 5 aprilie 2005 pachetul de 51% din Electrica Oltenia. De fapt, a fost achizitionat un pachet de 24,6% din actiuni, ajungându-se la 51% prin majorare de capital. CEZ a cumparat distributia din sudul României, din nordul Bulgariei si intentioneaza sa se extinda in estul Serbiei, devenind astfel cel mai important actor pe piata energiei din aceasta zona a Europei, controlând distributia la granita a trei state. Daca politica Guvernului României nu pare a avea alta logica decât aceea de a scapa de companiile de stat pe care nu a reusit sa le faca performante, ceea ce face ca si fondurile obtinute din privatizare sa fie mai mult decât modeste, nu acelasi lucru se poate spune despre politica statului ceh in domeniu. Si Cehia si-a propus sa privatizeze sectorul energetic, dar nu oricum. In 2003, guvernul ceh a esuat in tentativa de a privatiza CEZ-ul, neacceptând sa vânda compania pe doi bani. Vorbim insa de Cehia, o tara care vrea sa scoata bani din privatizarea propriilor companii, nu doar sa bifeze un angajament asumat pentru a intra in UE. Statul ceh a inteles sa sprijine CEZ intr-o ampla campanie de extindere in Europa de Est, urmarind ca prin aceste achizitii regionale sa creasca valoarea de piata a companiei. CEZ produce si distribuie trei sferturi din energia electrica furnizata in Cehia, ceea ce nu a fa