"Sper sa ajung intr-o zi la fel de celebra ca Gheorghe Zamfir".
Premiata la sectiunea instrumentala a Festivalului National al Cantecului si Dansului Popular Romanesc "Mamaia 2005", basarabeanca Cornelia Tihon a cucerit aplauzele si simpatia publicului, dar si aprecierile asprului juriu al festivalului. La cei 17 ani pe care ii are, Cornelia crede in steaua ei si nu stie decat sa munceasca fara ragaz, sa cante si sa studieze neintrerupt. Si-a lansat de curand primul ei album cu muzica instrumentala, intitulat Revelatie (produs de Fundatia Culturala "Phoenix", care o si impresariaza). Cu trasaturi prelungi, bizantine, smeada, cu ochii mari, tine naiul cu delicatete de parca ar fi din portelan fragil. Cornelia are lumea ei, din care razbat pana la noi sunete diafane. Acum sta in fata mea, inconjurata de o multime de traistute in care inveleste cu grija instrumentele ei exotice, toate din lemn, lut ars, piele si fire colorate de lana. Parca ar fi o fetita venita sa-mi arate jucariile ei. Imi spune de la inceput ca ea nu stie sa vorbeasca despre sine si ca mai bine imi canta.
"Vreau sa-mi pastrez cat mai mult inocenta"
- La ce viseaza o domnisoara de 17 ani, ca tine, Cornelia?
- Eu ma cred tot copil. Vreau sa-mi pierd cat mai tarziu inocenta. Probabil o sa ma trezesc intr-o buna zi ca sunt mare si ca-l astept pe Fat Frumos. Dar, din punct de vedere muzical, visez sa am o cariera frumoasa si sunt abia la inceputul ei. Vreau sa aduc oamenilor bucurie, sa le fiu aproape de suflete, prin muzica mea. Si pentru asta ma rog la Dumnezeu sa fiu sanatoasa, ca sa muncesc pentru telul meu. Pentru ca stiu ca ma asteapta un munte de greutati pe care trebuie sa-l urc.
- Cand ai aflat tu ce inseamna muzica? Cand te-ai trezit cu ea in casa, in sufletul tau?
- Tatal meu a cantat la saxofon, la clarinet, la mai multe instrumente de suflat.
