Odata puse la lucru, noile legi ale Justitiei incep sa-si arate carentele: nu reusesc sa rupa, in totalitate, legaturile magistratilor cu serviciile secrete, prezente si trecute.

A avea un corp de magistrati fara nici o legatura cu serviciile secrete e un deziderat legitim, perfect logic, si e uimitor ca, vreme de cincisprezece ani, nimeni nu s-a gindit la el. Din momentul in care un judecator este recrutat, el intra automat intr-o anume ierarhie careia trebuie sa i se supuna, alta decit legea pe care e chemat sa o aplice.

Monica Macovei a introdus primele interdictii in acest sens, insa maniera in care a facut-o aduce destule frustrari: scopul dorit este doar partial atins. Si nu e atins tocmai in zona celor care tin acum in miini friiele Justitiei.

Potrivit noilor reglementari, exista trei tipuri de declaratii pe proprie raspundere pe care magistratii le au de facut. Doua trebuie sa le faca toti judecatorii si procurorii, iar una, doar cei care aspira la functii de conducere sau candideaza pentru Consiliul Superior al Magistraturii. Prima carenta: nici una dintre aceste declaratii nu este publica.

Cu consecinta imediata: toate trei, fiecare in felul sau, maresc potentialul de santaj asupra magistratilor, in loc sa-l reduca. Sa le luam pe rind.

Prima declaratie se refera la legaturile cu fosta Securitate. Toti magistratii sint pusi sa declare daca au facut sau nu politie politica si urmeaza ca CNSAS sa certifice validitatea declaratiilor. Asadar: daca un actual magistrat a fost informator al Securitatii, dar nu a facut politie politica, el isi poate desfasura activitatea fara probleme.

Fara probleme pentru el, dar cu probleme pentru noi. Pentru ca cei care stiu de fosta sa activitate pot oricind sa-i reaminteasca acest episod din viata sa.

A doua declaratie, pe care de asemenea trebuie