Nu mai e afacere. E motiv de cearta intre palate, de spart capul Justitiei, de dat jos premieri, de aruncat politicieni in puscarie.
Afacerile cu petrol sint seducatoare. Pentru ca sint foarte profitabile. Nu numai in Romania, ci oriunde in lume. Atit de seducatoare si atit de profitabile, incit e greu pentru lumea politica sa stea deoparte. Si, din aceasta impletire, iese un cocktail exploziv, atit de exploziv incit unda de soc ajunge pina la cele mai rarefiate straturi ale puterii. Dovada sta ultimul scandal „telefonul".
Ultimii cincisprezece ani au aratat ca nici un partid care se vrea important n-a ocolit afacerile cu petrol. Direct prin membrii sai de partid sau prin oameni care au avut legatura cu partidul. Numele se stiu: Patriciu, Iacobov, Tender, Iancu. Afacerile lor, la fel, se stiu: despre Petromidia, RAFO, Carom s-au scris sute de mii de pagini de ziar. Toti s-au alaptat de la tita numita Petrom.
Mai cu telefoane, mai cu plata la sfintul asteapta, mai pe gratis. Compania de stat nu putea refuza ordinele politice. Asa ca petrolul a curs girla. Nu la fel au curs si banii de taxe pe care cei de mai sus trebuiau sa ii pompeze bugetului.
Scandalul „telefonul" a revelat insa cit de aprinse au ajuns patimile. Pina la coada, premierul Tariceanu a deranjat Justitia cind aceasta deranja un petrolist. Pe Patriciu adica. Aici s-a ajuns cind petrolul si politica au mers mina-n mina.
Se cunostea de mult prietenia dintre Patriciu si Tariceanu, cimentata printr-un post de membru in consiliul de administratie pe care petrolistul l-a oferit viitorului prim-ministru. Nimic ilegal, Tariceanu este un om de afaceri de succes! A ajuns insa apoi prim-ministru si n-a putut sa-l uite pe cel care i-a dat leafa. Lui si mai multor membri ai PNL.
Tot in povestea telefonului a intrat (cum altfel?!) si presedi
