Pareau lucruri cunoscute, adevaruri rasuflate: educatia si sanatatea nu aduc profituri pe termen scurt, ci pe unul foarte lung in primul caz si lung in al doilea. Dar nu e asa. Cel putin nu pare a fi foarte cunoscut acest adevar, din moment ce un ministru liberal, in persoana dlui Eugen Nicolaescu, altminteri un brav reformator demn de aplauzele noastre, ale galeriei, isi justifica decizia de a inchide un spital de psihiatrie prin faptul ca nu e profitabil sau, in orice caz, ca se cheltuieste prea mult cu el. Daca am extinde aceasta judecata pripita, atunci ar trebui sa cam inchidem spitalele, pentru ca nici unul nu aduce cine stie ce profituri. Pe de alta parte, greva profesorilor din invatamantul de toate gradele aduce in prim-plan o problema eterna in Romania, daca n-o fi si in lumea civilizata: aceea a cheltuielilor pentru educatie. Guvernele care privesc pana la varful propriului nas gasesc intotdeauna solutii pentru lipsurile la buget: se reduce bugetul sanatatii, al invatamantului, al culturii. Cu sanatatea e putin mai dificil, pentru ca aici masura poate avea si urmari tragice si imediate: moartea unor suferinzi de boli cronice din lipsa medicamentelor, si asta se vede, iar urmarile ar putea fi neplacute chiar pentru cel mai insensibil politician - respingerea la vot cand vine clipa. Cu educatia e mult mai simplu. Aici, urmarile, atat cele pozitive, cat si cele de semn contrar, se contabilizeaza abia peste zeci si zeci de ani. Pentru cele negative, priviti, chiar in aceste zile, ce se intampla la Paris. Orasul-lumina a luat foc si arde de aproape doua saptamani, nu atat din cauze etnice, cat din cauza (sau, cum s-ar spune azi, datorita) lipsei de educatie a unor mari mase de tineri imigranti. A trata profesorii cu batjocura de salarii pe care le puteti afla din ziarul nostru de ieri, daca nu le stiti inca, nu inseamna decat ca acesta e cuantumul de stima