Saptamana trecuta Alianta a trecut periculos de aproape pe langa o criza politica: de fapt, a ajuns in pragul ei, oprindu-se in mod miraculos inainte ca ireparabilul sa se produca. La originea crizei a stat fara indoiala operatiunea de demolare a primului ministru Calin Popescu Tariceanu lansata de Elena Udrea la Antena 3. Fosta sefa a cancelariei prezidentiale a “dezvaluit” ca premierul ii telefonase procurorului general Ilie Botos in dimineata imediat urmatoare retinerii lui Dinu Patriciu, inainte ca instanta sa se pronunte asupra mandatului de arestare. O buna parte a presei a vrut sa faca din acest gest un motiv pentru a cere demisia premierului. Domnul Botos insusi a confirmat foarte rapid telefonul, pe care de altfel nici premierul nu l-a negat, iar ministrul Justitiei, Monica Macovei, a declarat transant ca acel telefon nu trebuia dat. De acord, dar sa ne amintim ca doamna Macovei nu a cerut demisia premierului si, mai ales, ca nu este om politic si, ca atare, face doar declaratii de principiu, nu politice.

Pentru comentatorii de buna-credinta, remarcele Monicai Macovei ar fi trebuit scoase din ecuatia politica - desi trebuie sa recunoastem ca multi nu am inteles de la bun inceput ce se intampla. Abia mai tarziu am inteles cat de abila, de-a dreptul diabolica, a fost manipularea de presa prin care s-a creat impresia unui “razboi intre palate”. Cohorte de jurnalisti si comentatori de ocazie s-au perindat prin studiourile de televiziune (am putea spune “un anumit studio de televiziune”) pentru a ne convinge ca ne aflam in plin razboi intre Traian Basescu si Calin Popescu Tariceanu. S-au desenat planuri strategice cu alinieri de trupe, care nu aveau nici o legatura cu realitatea: Mona Musca, de pilda, era trecuta in tabara premierului, desi toata lumea stie ca este mai apropiata de presedintele tarii decat de presedintele PNL. Nici o clipa nimeni nu s