Cunoscutul scriitor clujean Virgil Bulat este din nou prezent in librarii, de data aceasta cu un volum de poeme intitulat "Metaintarsii", volum care vine si se alatura celor sase anterioare precum "Nocturnalia" (1985), "Dragonul spre ziua" (1988), celelalte fiind publicate dupa anul 2000. Autorul are un palmares bogat si in domeniul traducerilor din Anatol France ("Zeilor le e sete" si "Revolta ingerilor") din Anna Brancoveanu de Noilles, Andre Maurois etc., dar semneaza si un sir de editii critice din care nu lipseste N. Steinhardt cu doua editii in 1995 si 1997, precum si una, cu aparat critic revizuit, aparuta in editura Manastirii Rohia, in 2005. Avem, deci, de-a face cu un scriitor consacrat pe care, chiar daca regimul comunist a incercat sa-l trimita in neant prin cativa ani de puscarie, n-a reusit, iar vocea lui a razbit continuu in lume. Noua lui carte de poeme, aparuta la Editura "Napoca Star", reia intr-un fel temele din cele doua volume ante-rioare aparute la Oradea, "Mezopunct/Mesopoint" si "Metaintarsi si mezopunct", desigur, poetul cautand noi valente si cantand pe strune diferite visurile, crezurile, certitudinile si incertitudinile sale, desfasurandu-se larg, fara oprelisti, incat, citindu-l, simti parca faptul ca muza-i tine mana in mana ei si-i trimite cuvintele cand pe o raza lina, cand prin sinuozitati si abrupturi, care intretaie fraza si o face mai percutanta. Ciclul "Metaintarsii" cu care se deschide volumul ne dezvaluie asadar, un ganditor si un filosof care cauta esenta lucrurilor: "Spirala-si axul ei rotitor/ intre nadir si zenit/ siragul infloririlor/ ofilirilor/ trecerilor/ devenirilor... Spirala - in dublu surub fara sfarsit/ concomitent rotit in ambele sensuri/ Inaltul, Adancul/ Si sacre-oglinzile lor din traire si gand/ mereu le rastoarna, mereu le trece/ gena divina sadita in noi/ prin Mezopunct. Prin zero infinit". Sau: "La inceput