Avem tineri valorosi. Doctori care schimba felul de a face medicina. Profesori care, la 30 de ani, au carti publicate in strainatate. Manageri care conduc firme de milioane de euro. Artisti recunoscuti in toata lumea. Procurori si avocati care zguduie din temelii sistemul bolnav al justitiei. Ingineri si arhitecti care deseneaza viitorul.
Campioni mondiali si europeni. Olimpici internationali la fizica, matematica si chimie. Cercetatori. Politisti si ofiteri SRI fara pata coruptiei. Politicieni care pot schimba cu adevarat politica. Lideri ai societatii civile. Ziaristi.
Schimbarea de regim din 1989 le-a redat romanilor speranta intr-o viata mai buna. Revolutia au facut-o tinerii, iar oamenii si-au agatat speranta tocmai de acesti tineri.
Dupa 15 ani, speranta de mai bine nu s-a materializat decat in foarte putine cazuri, pentru ca fraiele tarii le-au tinut, in tot acest timp, oameni formati in vechiul regim. De 15 ani se vorbeste despre reforma, despre schimbarea mentalitatii, despre generatii de sacrificiu, insa nu se urmareste decat interesul propriu.
Romanii si-au pierdut increderea in politicieni si considera ca in spatele oricarei averi sta hotia, coruptia, spaga, necinstea. Si-au pierdut increderea in justitie, in viitor, intr-o viata decenta.
In lipsa sperantei, tinerii aleg sa-si incerce norocul in alta parte, unde sunt platiti la adevarata valoare si nu le este ingradita ascensiunea. Atata vreme cat un doctorat obtinut in strainatate nu este recunoscut in Romania, de ce sa ne miram ca tinerii valorosi aleg sa-si faca viitorul aiurea. Ubi bene, ubi patria.
Este, insa, momentul ca acelor curajosi care au ramas acasa si au reusit sa li se recunoasca meritele. Daca in privinta celor care au plecat nu putem decat sa speram ca,
