Exista probabil doua paliere de pe care se pot face interpretarile asupra stadiului in care candidati cu probleme, precum Romania sau Bulgaria, se afla pe drumul aderarii la Uniunea Europeana. Primul este palierul de suprafata, de pe care lucrurile se discuta in general, inclusiv in termenii rapoartelor de tara elaborate de Comisia de la Bruxelles ce are in grija conformarea de catre candidati la regulile comunitare: progrese sau stagnari pe calea reformelor, domenii vulnerabile, aprecieri mai diplomatice sau mai transante asupra unor neimpliniri ori intarzieri etc. Al doilea palier este cel de profunzime, legat de interesele geostrategice, politice sau economice, implicate in preluarea candidatilor.
Nu trebuie, desigur, ignorate interpretarile de pe fiecare dintre cele doua paliere. In general, insa, se plateste un prea mare tribut celor de pe primul palier, cu toate ca acestea palesc pur si simplu in fata concluziilor de pe al doilea palier, aparand din cand in cand chiar niste jocuri in umbra acestora din urma.
Luand in considerare situatia precara a economiilor Romaniei si Bulgariei, nivelul inalt al saraciei din respectivele tari, discrepantele masive ce le despart de economiile din tarile dezvoltate vest-europene, decizia absorbtiei in UE a tarilor in discutie a fost una eminamente politica. Si a fost luata asezandu-se in balanta, pe de o parte, problemele pe care aderarea acestor tari le va pune, iar pe de alta parte, interesele geostrategice, atat economice cat si politice, ale UE de cuprindere in arealul de control si influenta a Sud-Estului Europei.
Mai mult insa, odata luata aceasta decizie politica, s-a stabilit foarte clar ca, avand in vedere starea dezastruoasa a administratiei publice din Romania si Bulgaria, precum si rezistentele acerbe la schimbare ale structurilor clientelare care s-au constituit in acestea, singura solutie
