Asadar, Human Rights Watch adulmeca închisori secrete, pitite, sapate sau împaturite, undeva în Romania, în Polonia sau în alta aglomerare de primitivi proamericani. Admirabil, dar contraproductiv. Breaking News! Cele mai închisori secrete se afla, într-adevar, în Europa de Vest. HRW nu le-a dat de urma, pentru ca se uita în directie gresita, de-a lungul propriilor obsesii. Marile închisori secrete de la Paris si din atatea alte orase franceze sunt atat de secrete, încat raman vizibile doar pentru clientii lor. O multime de tineri arabi, cu sticla incendiara în mana si cu Alahu Akbar! pe buze, striga de aproape doua saptamani ca sunt încuiati, pe dinauntru, în propria mizerie si ca primesc prin vizeta celulei doar rasism si discriminare. HRW fiind dusa dupa avioane prin Europa de Est, tineretul arab s-a straduit sa semnalizeze; a facut în fiecare seara focuri mari din masini, scoli, sali de spectacole si alte instrumente de tortura folosite de opresori, dar n-a reusit sa atraga atentia nobilei organizatii americane.

Euroteritoriile ocupate

Pacat! HRW ar fi avut ce nota. Tinerii musulmani care se dau cu capul de discriminare, în Franta, nu sunt un caz de persecutie izolata. Miscarea e vie si în Danemarca, la Aarhus, unde masinile si scolile se pregatesc de incendiu tot seara. Peste tot în euroteritoriile ocupate de comunitati musulmane, arabi lipsiti de putere sunt abuzati politic, etnic si cultural: la Birmingham, unde doar musulmanii îsi dau voie sa iasa pe strada dupa caderea întunericului, la Berlin, unde femeile musulmane au iesit în strada, cu pancarte în care cer politiei sa le apere de bunii lor soti, tati si frati, mari amatori de omoruri rituale, la Bruxelles, unde politistii au primit dispozitie sa nu se afiseze band cafea în timpul Ramadanului, la Malmö, unde echipajele ambulantelor nu intra în cartiere musulmane fara escorta Politiei. E ata