- Cultural - nr. 220 / 8 Noiembrie, 2005 Cat, ce si cine mai citeste astazi literatura este un subiect care ar merita cercetat de mai multi factori interesati/implicati. De ce nu se mai citeste literatura ar trebui sa ne ingrijoreze pe toti insa. Primii responsabili in acest «lant al slabiciunilor» sunt familia si scoala. Fiecare cu propria «putere» persuasiva. Cum sa motivezi un copil sa citeasca, cum sa-l faci sa nu-i fie lectura o corvoada, ci o placere, o nevoie interioara, inainte de toate. Caci obligatia poate avea un impact total opus. Cei care au realizat manualele scolare de literatura au avut niste principii si niste rigori pe care nu le comentam aici. Autorii de manuale, in multe situatii, sunt avizati, au experienta didactica, stiu ce mai corespunde actualei etape in evolutia societatii, a mentalitatilor, a nevoilor invatamantului. Printre cei care au ramas de baza, oricat de «alternative» ar fi fost manualele, se numara si Liviu Rebreanu, a carui opera rezista, face fata exigentelor noilor generatii scolare, si acum cand ne apropiem de aniversarea a 120 ani de la nasterea sa (27 noiembrie 1885). Metodologiile de predare a literaturii romane in scoala nu sunt strict standardizate, dar o moda noua a inceput sa castige teren : referatele. Dascalii de literatura romana solicita elevilor referate pe marginea unor opere literare, si pentru ca sa se convinga ca elevii au parcurs textele literare din bibliografia "obligatorie". Desi, cei mai multi dascali stiu ca exista Internet, ca aici se gasesc referate pe orice tema vrei sau nu vrei. "Baza de date" este bine pusa la punct, actualizata, extinsa etc., incat "loazele" sa nu aiba de facut altceva decat sa "descarce" referatul, sa-l mai "cosmetizeze" pe ici pe colo, sa-l personalizeze cat de cat, si apoi sa-l "vanda" la clasa, proba a lecturii unui text literar. Autorii unor astfel de referate sunt, mai