Dacă ar trebui să dau un răspuns, după ce a 57-a ediţie Salonului Internaţional de Carte s-a încheiat, întrebării ,ce a fost nou la Frankfurt?", aş risca să spun: nou e vechiul. O primă dovadă a reprezentat-o revenirea autorilor la beletristică, fenomen reperat încă de anul trecut, şi despărţirea de ,politic".

,Să luăm cazul lui Proust: insomniile unui băieţandru plăpînd din Parisul sfîrşitului de secol XIX pot fi infinit mai relevante decît orice roman consacrat cotiturii survenite în Europa după prăbuşirea Cortinei de Fier. O autentică literatură este ca o picătură de apă care conţine în ea o lume şi, prin urmare, suficientă politică" - declara colocvial, ca între colegi, Ingo Schulze. Scriitorul est-german este autorul unui roman epistolar intitulat Viaţa Nouă, copios recenzat şi discutat în avanpremiera Salonului şi recomandat drept cel mai bun dintre numeroasele romane proaste scrise despre unificarea germană (mai bun chiar decît romanul lui Günter Grass O poveste lungă). Lung este şi romanul lui Ingo Schulze: are aproape 800 de pagini fără să-i fi adus autorului premiul literar scontat, ci doar o mulţime de recenzii favorabile şi ocazia de a fi în centrul atenţiei şi de a da programatic expresie unei stări de spirit ce pare deja specifică generaţiei sale literare: dezinteresul faţă de tematizarea literară a politicului şi reîntronarea literaturii, a ,story"-ului în deplinele sale drepturi, departe de experimentele formaliste, nu însă şi de unele subiecte ,excentrice".

Beletristica s-a impus la actuala ediţie a Salonului de Carte de la Frankfurt pe Main, pe care noul director al Tîrgului, Jürgen Boos, şi-ar fi dorit-o mai ,intens politizată". N-a fost să fie aşa. Au lipsit marile dezbateri, senzaţiile tari, starurile şi scandalurile. Premiul Păcii atribuit scriitorului turc Orhan Pamuk al cărui angajament politic a fost elogiat şi