Din nefericire, aceasta stare de lucruri e cronica in Romania: toti isi dau cu parerea despre legi pe care nu le-au citit niciodata.

A trecut mai bine de o saptamana de cand primul-ministru Calin Popescu Tariceanu tot incearca sa convinga opinia publica despre faptul ca telefonul pe care i l-a dat procurorului general n-a fost o imixtiune in actul de justitie. Si, ca sa fie cat se poate de convingator, a cerut STS sa faca publica inregistrarea convorbirii. Raspunsul n-a intarziat sa vina: Serviciul de Telecomunicatii Speciale nu se ocupa cu inregistrarea convorbirilor de genul celei dintre Tariceanu si Botos, ci, dimpotriva, cu protejarea lor. Cererea domnului Tariceanu a fost facuta in fata forului legislativ, parca in ciuda faptului ca primul-ministru nu cunoaste legea. Din nefericire, aceasta stare de lucruri e cronica in Romania: toti isi dau cu parerea despre legi pe care nu le-au citit niciodata. Parerile lor personale sunt prezentate ca litera de lege in fata celor care n-au acces la legile cu pricina. Dar despre aceasta cauza voi scrie cu alta ocazie. Intorcandu-ma la "telefonul" lui Tariceanu, cred ca, daca acesta n-a reusit sa convinga de la bun inceput ca nu era vorba de influentarea sau, de ce nu, de intimidarea actului de justitie, nici n-o sa mai reuseasca s-o faca. Fiecare iesire a sa pe aceasta tema nu face altceva decat sa-l acuze. Stiindu-se relatia sa cu Dinu Patriciu, cred ca premierul ar fi trebuit sa faca public gestul sau atunci cand s-a intamplat, in ziua telefonului dat lui Botos. Si, daca n-a facut-o, atunci e clar ca acesta n-a vrut sa se stie despre demersul sau. Pe de alta parte, primul-ministru si-a asumat aceasta interventie, cu toate ca putea sa puna pe altcineva sa sune si sa se intereseze de cazul Patriciu. Iesirea din acest scandal ar trebui s-o dea tot o solutie legala, si anume, ancheta Consiliului Superior al