Dilemele mai vechi şi mai noi ale criticii
Nr. 93 din Dilema veche îşi propune o ,Privire critică asupra criticii". Tema, generoasă şi cu multe idei care invită la reflecţie (critică), este îngrijită şi deschisă de Alex Leo Şerban cu scurte consideraţii pertinente, printre care şi o posibilă tipologie a criticului de film: Criticul-Vestală e ,prezent oriunde se întîmplă vreun eveniment cinematografic ori monden, pe scenă, drept ca un stîlp... recitîndu-şi litania de lemn", vocea Criticului-Vedetă ,e mai cunocută decît Chipu-i, iar Chipul e mai cunoscut decît ce scrie", în timp ce Criticul-Antivedetă e ,atît de vanitos încît îşi scrie numele cu iniţiale mici şi atît de convins de perfecţiunea Gustului său încît L-ar impune prin lege", tot ce scrie Criticul-Egolatru ,are legătură cu el - cu stările lui, cu exaltările lui", Criticul-Apostat ,a avut o tinereţe acomodantă pe care încearcă s-o uite şi, de aceea, simte nevoia ca acum, la deplina maturitate, să ridice tonul, acuzator, şi să radă tot ce-i aminteşte de vechile tovărăşii", în fine, Criticul-Vexat ,e convins că este, tot timpul, victima unei nedreptăţi, meritele sale nu sînt niciodată apreciate la justa lor valoare etc..." Cronicarul vă propune un joc de imaginaţie, deloc gratuit, găsind pentru fiecare dintre categoriile de mai sus reprezentanţi şi ai criticii literare. Din textul lui Alex Leo Şerban să reţinem două formulări gemene, curajoase în contextul lax al criticii culturale actuale: ,Există voci care susţin că publicul este la fel de îndreptăţit să aibă un punct de vedere ca şi un specialist; dar ce disfuncţie logică ar trebui să ne facă să ţinem cont de părerea cea mai puţin competentă?!" şi ,Oricine are dreptul să-şi spună părerea despre o operă de artă, dar nu trebuie ţinut cont de părerea oricui. În materie de gust, nu există egalitarism."
Întrebat despre
