Doua educatoare, un instructor de educatie, doua asistente, doua bucatarese, un medic si o supraveghetoare de noapte. Douazeci si patru din douazeci si patru de ore, cei noua angajati ai centrului maternal din cadrul DGASPC Dolj au grija de nefericitii veniti in cautarea unei mângâieri, a unei vorbe bune. O fac din suflet, pentru ca timpul petrecut aici, necazurile pe care le-au ascultat si care au devenit si ale lor au transformat un loc de munca in a doua familie. Misiune nefericita: „Dintotdeauna mi-au placut copiii... altora“ „Vin aici mame batute, abuzate, care au fost date afara din familie sau nu au casa, femei gravide care nu au unde sa stea. Aici isi gasesc linistea. Noi le ajutam sa aiba grija de ele si de copii. Se simt in siguranta datorita noua si pot pleca de aici cu sperante de viata mai buna“, incearca sa explice profesionist obiectivul muncii una dintre educatoare. Nu-i reuseste insa: o mogâldeata de copil, buflei si cu ochi albastri, i se agata de picioare. Femeia nu mai rezista: il apuca pe micut in brate, il smotoceste, il ridica, il leagana, il sterge la gurita, iar il leagana. Si iar, si iar, fara sa dea vreun semn de oboseala ori plictiseala. Ionica Predescu are 34 de ani. De sapte ani lucreaza cu copiii institutionalizati. Iar din 2003 este educatoare in centrul maternal. Casatorita cu un barbat minunat, la fel de atasat ca si ea de copilasii aflati in grija statului, Ionica nu a avut insa pâna acum bucuria de a fi mama. „O mica problema...“, zâmbeste trist tânara femeie, cercetând atent chipul copilului „adoptat“ temporar. „M-am operat anul trecut de fibrom. Am urmat tratament. Medicii au zis ca voi avea copii, dar sa mai am rabdare... La primavara ma duc din nou la consultatie“. Fie din cauza acestei „mici probleme“ care ii umbreste tineretea, fie din simplul motiv ca este o fire prea sentimentala, Ionica nu se poate abtine: din clipa in car