Îşi strînsese părul într-un coc înalt, adunat în creştet, asemeni unui turban conic şi uşor dezordonat, din care se desprindeau, căzînd peste tîmple, cîteva şuvinţe răsucite în spirală, ce atîrneau pur şi simplu la întîmplare, ca şi cum scăpaseră tocmai atunci din chinga agrafelor. La prima vedere ai fi zis că o flagrantă neatenţie estetică era cauza acestei neglijenţe. În realitate, cîrlionţii aceia ciudaţi erau lăsaţi anume să atîrne aşa, spre a crea impresia voluptuoasă de dezordine aparentă fără de care orice migală cosmetică ar deveni respingătoare prin perfecţiunea ei. Privind-o, îmi dădeam seama că dozajul frumuseţii ei feminine stătea în arta de a isca mici zone de neorînduială pe fundalul unei fizionomii aflate într-o strictă ordine estetică, dar o ordine a cărei înfăţişare, impecabilă în întregul ei, ar fi fost fadă şi neatrăgătoare în lipsa acelor mici vîrtejuri de haos capilar. În fond, dezordinea sugerează lipsa de măsură, întocmai excesului pe care îl cere orice fel de rătăcire sibaritică, iar firele acelea răsucite alandala, clătinindu-se dezordonat pe obrazul şi fruntea ei, reuşeau să sugereze înmiit mai mult decît ar fi putut-o face orice gest făţiş de provocare senzuală.

Niciodată un chip feminin nu poate să reprezinte acelaşi lucru pe care îl sugerează. Mai precis, amprenta psihologică a personalităţii, adică acel indiciu al inteligenţei pe care ne-am obişnuit să-l citim pe chipul unui om şi în numele căruia vorbim despre ce anume reprezintă omul acela, amprenta aceasta nu coincide aproape niciodată cu promisiunea de voluptate pe care acelaşi chip îl poate sugera. Aşa se face că o femeie poate fi cu totul mediocră din punct de vedere psihologic, fiind în acelaşi timp strălucitoare din punct de vedere biologic, cum şi invers, o aură psihologică copleşitoare poate străluci din interiorul unui spectru biologic cu desăvîrşire f