UDMR s-a sãturat de bâlbele şi lipsa de cuvânt a actualilor parteneri de guvernare şi ameninţã, prin vocea vicepremierului Marko Bela, cu ruperea Coaliţiei. Ba mai mult, laudã prestaţia pesedeilor, care ar fi fost oameni de încredere. În faţa unui semenea afront, liberalii şi democraţii tac mâlc, fiindcã au nevoie de votul ungurilor pentru a-i da jos pe Nãstase şi Vãcãroiu, preşedinţii celor douã Camere, cel mai mediatizat obiectiv al noii puteri.
Din aceastã posturã, Marko Bela îşi permite sã le promitã maghiarilor autostrada Transilvania, finanţare publicã pentru o universitate privatã (din bugetul şi aşa sãrac al învãţãmântului) sau o lege a minoritãţilor aşa cum o vrea UDMR. Îşi permite sã declare, în public, cã partenerii de guvernare trebuie constrânşi sã facã jocul Uniunii.
Într-o Franţã – gazdã a Parlamentului European – arzând sub coctailurile Molotov ale imigranţilor, chestiunea minoritãţilor reprezintã un subiect deosebit de alunecos. Pentru cã, fãrã îndoialã, odatã scãpatã de iminentul rãzboi civil, Europa îşi va redefini raportul cu minoritarii, fie ei de tradiţie, fie imigranţi la prima sau a doua generaţie. Faptul cã Nicolas Sarkozy, ministrul francez de interne, s-a referit la rãsculaţii din suburbiile Parisului folosind apelative precum "paraziţi" sau "gunoaie", farã a fi taxat de Europa, înseamnã cã, sub şocul imaginilor din capitala Franţei, ceva s-a schimbat în politically-correctness-ul european. Aşadar, ungurul de la Paris, Sarkozy (potenţial preşedinte), îl determinã pe ungurul de la Bucureşti, Marko, sã forţeze acum, pentru cã pe viitor nu e sigur cã va mai gãsi sprijin european.
de Relu Tatar
UDMR s-a sãturat de bâlbele şi lipsa de cuvânt a actualilor parteneri de guvernare şi ameninţã, prin vocea vicepremierului Marko Bela, cu ruperea Coaliţiei. Ba mai mult, laudã prestaţia pesedeilor, care ar fi fost oameni de înc
