Mult-asteptata prezenta in tara a colegului Marco Cugno ne-a prilejuit si bucuria ceremoniei prin care, in mijlocul unui public numeros, la fel de emotionat ca si el, i s-a conferit titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Bucuresti.

Asa cum multi deja stiu, profesorul Cugno, titular la Sectia de Limba si Literatura Romana a Facultatii de Limbi si Literaturi Straine, Universitatea din Torino, si-a facut ucenicia la Bucuresti, ca lector de italiana, in urma cu mai bine de patru decenii, imediat dupa absolvirea cu brio a studiilor.

Nu altfel decit se intimplase in 1909 cu Ramiro Ortiz, intemeietorul Sectiei de italiana de la noi, si pentru el primul contact cu Romania a fost mai degraba fortuit. Nu insa si tot ceea ce a urmat. Pentru ca amindoi si-au asumat responsabilitatea inceputului de drum. Vicisitudinile istorice au facut ca anul 1965 sa fie tot un inceput: legaturile cu Occidentul, taiate brusc dupa al Doilea Razboi Mondial, exclusesera, de aproape doua decenii, figura universitarului vorbitor nativ, venit din strainatate. Ca atare, Marco Cugno a fost primul lector italian in Romania postbelica, si lui ii revine meritul de a fi reusit sa fie o prezenta de marca, asemenea inaintasului sau.

In Facultatea de Filologie bucuresteana (cum se numea acum patruzeci de ani), s-a distins pe data prin temeinicia pregatirii, prin calitatea si bogatia informatiei, prin maturitate si talent de cercetator si, in sfirsit, ca un demn elev al ilustrului sau dascal, Giovanni Getto. A acceptat stoic, cu aristocratica eleganta, realitatea de la noi, punindu-si calitatile in slujba studentilor si colegilor bucuresteni, pentru care continua sa fie o figura solara, un model de care este bine sa-ti aduci aminte cit mai des.

De-a lungul vietii, M. Cugno si-a dedicat ani de munca intensa pe doua planuri, benefice si pentru Italia, si pentr