In cladirea unei piete sordide se afla o intrare ca intr-o hala de carne. In fata usilor metalice, cativa barbati isi dezleaga sireturile si trec pragul tacuti si cu capul plecat. In Clichy-sous-Bois, la moscheea in care acum 12 zile politistii au aruncat o grenada lacrimogena la picioarele credinciosilor, incepe a treia rugaciune dintre cele cinci ale zilei.
Stop-cadru la marginea Parisului: in timp ce imamii se roaga pentru liniste, gastile de cartier au ajuns sa fie comparate cu teroristii irakieni
In cladirea unei piete sordide se afla o intrare ca intr-o hala de carne. In fata usilor metalice, cativa barbati isi dezleaga sireturile si trec pragul tacuti si cu capul plecat. In Clichy-sous-Bois, la moscheea in care acum 12 zile politistii au aruncat o grenada lacrimogena la picioarele credinciosilor, incepe a treia rugaciune dintre cele cinci ale zilei.
O greseala a autoritatilor care incercau sa-i stapaneasca pe tinerii furiosi din periferia Parisului a dat motivatii religioase unui conflict social.
?Nu de la noi a inceput totul. Nu de la religie, ci din cauze pe care le vedeti si fara ochelari aici la periferie. Saracia, somajul si faptul ca ne-au uitat aici cei din guvern i-au adus pe tineri sa incendieze masinile din cartierul nostru si apoi sa se intample in toata Franta ce s-a intamplat aici la noi. Nu a pornit de-aici, dar toti si-au indreptat privirile catre Clichy?, spune imamul Abdarra Bouhout.
?Nu mai recunosc Franta?
Majoritatea celor care se strang in jurul sau sunt furiosi si alunga jurnalistii care incearca sa asiste la rugaciuni. Spun ca li s-a facut prea multa publicitate si n-aveau nevoie de asta. Imamul insa e calm si adauga: ?Acum toti - crestini, musulmani, evrei - trebuie sa se tina de mana, sa trecem peste cele ce s-au intamplat. Vrem pace, vrem calm pentru ca eu nu mai recunosc Franta de ast
