Motto: La Saint Cloud, unde se aduna numeroasa lui suita, veneau doamne multe, care, de fapt, nu prea ar fi fost primite in alta parte, desi nu putine erau de neam mare, si o gramada de jucatori de carti. Placerea jocurilor de tot felul, frumusetea fara seaman a locului, unde datorita nenumaratelor calesti, puteau sa ajunga sa se plimbe pina si cei mai lenesi, orchestrele, bucatele alese faceau din Palat un lacas al desfatarilor, cu multa stralucire…
Saint Simon, Memorii
1.
Colonelul Jean – cap mare, masliniu, cu negi in obraji, parul vilvoi – era negru.
Pe raportul de dimineata, aparea o informatie care ii incurca treburile. Se verifica dintr-o terta sursa. Excelenta Sa tinea o amanta. Si de cind? De un an de zile, iar el, ca prostul, habar n-avea. Asta-i proba ca il lucreaza cineva la meserie. Inaltarea lui ca general era pe rol. Povestea de alcov era in masura sa ii distruga cariera. Visa sa poarte vipusca la pantaloni, mantie, fireturi. Sa i se spuna la batrinete domnule general. Se ridica in picioare, ocoli biroul. Facu citiva pasi – militarosi, grei, de se auzea dedesubt la parter. Jocurile se complica! exclama el. Cine ii bagase muierea in pat Excelentei Sale fara stirea colonelului? Cineva ii incalca perfid teritoriul. Dusmanii lui, cert, ii vor capul. Or sa il aiba, il baga la taiere insusi Excelenta Sa cu poftele astea. Colonelul il stia de curvar, nu ii scapa nimic. Fusese prins cu studente cind era profesor. Acu’ ca are putere, muierile roiesc. Cum ii miroase a fofoloanca, intra in fibrilatie. In campanie a trebuit sa fie cu ochii in patru sa nu dispara cu o proasta. O data l-a gasit la o manastire cu aia. Tot stafful il cauta innebunit si el tristum postcoitum. Ia-l de acolo si du-l sa vorbeasca prostimii. Cum necum, ii descoperise ascunzatoarea si il adusese inapoi.
L-a proptit in microfoane, a salvat situat
