Pavel Chihaia are 83 de ani si, in tinerete, fusese remarcat de Petru Comarnescu, care l-a incurajat sa scrie literatura. O piesa de teatru tiparita, La farmecul noptii, a avut cronici favorabile. A urmat romanul Blocada, despre care Petru Comarnescu scria ca „vesteste un destin literar neobisnuit si aduce romanului romanesc o cuprindere si o adincire de care rareori a avut parte“. Romanul Blocada a fost interzis de autoritatile comuniste si a ramas necunoscut vreme de decenii. Aceasta fresca era a unei lumi care se stingea, lumea Dobrogei si a Constantei, „a unei umanitati pitoresti, intens colorate“, care „murea victima a istoriei si a valului de transformari ce veneau ca o fatalitate“. (Gelu Ionescu)

Pavel Chihaia s-a indepartat de prima sa vocatie timp de patru decenii. Ultimul volum, Infaptuiri pontice (Editura Ex Ponto, 2005), depune marturie despre un itinerar complicat, in care Pavel Chihaia si-a propus mereu sa redevina prozatorul Pavel Chihaia. Cum arata acest destin scriitoricesc? Dialogul nostru, purtat acum citeva zile in Bucuresti, doreste sa infatiseze pe acela care a rezistat istoriei cu sacrificiul activitatii literare.

Ce s-ar fi intimplat cu dvs., ca scriitor, daca nu venea comunismul?

Este o intrebare foarte interesanta, la care m-am gindit adesea, punindu-mi-o mie insumi. Mi-am inceput „cariera“ de scriitor inca din adolescenta. In liceu, ma aflam printre ultimii din clasa, eram omul unei singure pasiuni: literatura, neglijind matematica, fizica, stiintele naturale. Imi amintesc despre subiectul unui extemporal la stiintele naturale, trebuia sa descriem gasteropodele. Ignorind lectia, ca sa-mi razbun ignoranta, am notat sub titlu versul lui Ion Barbu: „La valea U-Vel-Den-Rode ce de mai gasteropode“. Pe undeva am crezut in umorul profesorului, dar m-am inselat, n-a gustat ironia mea. In clasa a treia de liceu am fost trimi