Elena Udrea a facut pentru intreaga opinie publica romaneasca ceea ce Deep Throat a facut pentru Bob Woodward in afacerea Watergate: a devoalat o conduita incorecta a unui demnitar.
Citeva ziare, altminteri previzibile, dar si o agentie de presa par foarte preocupate, in ultimele zile, de o problema de-ai zice ca tine de siguranta nationala: de ce a vorbit Elena Udrea? De ce a spus ce a spus despre telefonul lui Tariceanu catre Botos? Nu cumva a dezvaluit un secret de serviciu, desi a fost platita – din bani publici, desigur – ca sa taca? Curios e faptul ca nu vreo
institutie a statului, detinatoare de mari secrete, s-a autosesizat asupra acestei scurgeri de informatii, ci tocmai presa.
Ne aflam, din pacate, in fata unui nou episod in care ziaristii sint pusi sa lucreze virtos impotriva propriilor interese. Cineva are, pesemne, motive sa o pedepseasca pe Elena Udrea pentru aceasta dezvaluire si foloseste instrumentul pe care il are la indemina, presa, doar-doar se va sesiza cineva si va deschide si un dosar, eventual penal.
Daca vom examina cu ceva mai multa acuratete fapta Elenei Udrea, vom constata ca ea a facut, in mod public, ceea ce facea, in secret, Deep Throat in faimosul scandal Watergate: a dezvaluit presei o conduita neconforma cu etica sau cu legea a unui demnitar. Si amindoi au facut ceea ce atitia alti functionari fac zilnic si capata de la presa denumirea generica de „surse".
De putin timp, asemenea fapte sint chiar protejate prin lege, caz in care „sursele" devin „avertizori de integritate".
Problema care se pune este ce devin acesti oameni-surse pentru presa. Si, cu asta, pasim in lumea reala, in care rareori lucram cu ingeri. Aproape niciodata nu o fac total dezinteresat, dintr-un ideal sau din pura corectitudine. Aproape intotdeauna au si un interes personal, o agenda propr
