Anul 2005 a fost, pentru producãtorii de textile, unul deosebit de greu. Aprecierea leului în faţa monedei europene a cauzat pierderi semnificative, fiindcã cã majoritatea lucreazã preponderent pentru export. Este şi cazul firmei sighişorene 7 Burgen. Managerul Eugen Rogoz a detaliat motivele Ţentru care societatea a ajuns, într-o perioadã de numai un an, de pe locul III în topul firmelor, la secţiunea Întreprinderi mijlocii, în pragul falimentului. Birocraţia, rãu-platnicii, invazia produselor chinezeşti şi cursul de schimb au cauzat o gaurã în buget care cu greu poate fi acoperitã.
8 Rep: Când a fost înfiinţatã firma 7 Burgen?
E.R.: Firma a luat fiinţã în 1991, însã de atunci şi pânã acum activitatea a avut un curs descendent. Nu ne aşteptam la asta, dar în România de azi nu se mai poate face nimic. Statul român, în loc sã încurajeze activitatea firmelor, le taie elanul încã de la înfiinţare. Ce mai poţi face?
8 Rep: Sã înţeleg cã firma are pierderi?
E.R.: Bineînţeles. Nu are cum sã meargã, din moment ce invazia produselor din China a determinat scãderea cererilor pentru export. În plus, la cele pe care le-am avut pânã acum am încheiat contracte în euro, iar scãderea valorii monedei europene în raport cu leul ne-a adus pierderi destul de mari în acest an.
8 Rep: Câţi angajaţi lucreazã în cadrul firmei?
E.R.: Momentan, avem un numãr de 70 de salariaţi. Dar este imposibil sã-i plãtim în asemenea condiţii. Mai ales cã tinerii, forţa de muncã care ne-ar trebui, pleacã la muncã în strãinãtate, unde sunt plãtiţi mai bine.
8 Rep: Din ce ţãri aveţi cereri pentru produsele dumneavoastrã şi cum se face plata?
E.R.: Cereri, mai nou foarte mici, avem din Germania şi Italia, dar în ultima perioadã şi clienţii de aici au refuzat contractele cu noi, întrucât considerã cã este mai rentabil pentru ei sã importe confecţii din Chin
