La cel mai vechi locas de cult din Valea Jiului, Biserica Sânionilor sau a Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavril, a fost oficiata marti cea de-a treia si ultima slujba din acest an, dupa o pauza de mai bine de trei decenii. Au fost prezenti atât localnici, cât si oameni veniti de la oras, atrasi cu totii de frumusetea locului. Data la care a fost inaltata aceasta biserica nu se cunoaste, dar pe clopotul ei este inscriptionat anul 790 d.Hr. si de-a lungul timpului a fost aparata de momârlanii care nu i-au lasat „nici in ruptul capului“ pe comunisti sa o demoleze, desi a stat inchisa timp de treizeci de ani. Localnicii mai in vârsta spun ca au fost obisnuiti de mici sa vina aici si ca numai construirea unei biserici noi i-a determinat sa mearga duminica in alt loc, fara sa uite insa ca in lacasul stravechi, de trei ori pe an, se oficiaza slujba. „Toti am fost adusi de mosii nostri aici. Locul e sfânt si inainte, pe acest pamânt, a fost un cimitir, marturie fiind si acum stanele de piatra care amintesc de crucile de mormânt. A fost declarata monument si acum este al doilea an când s-au tinut slujbe, dupa trei decenii in care ne-am uitat la ea ca la o icoana“, a spus Ion Strâmb, unul dintre momârlanii care si-au donat pamântul bisericii. Istorie vie la periferia municipiului Petrosani Documente oficiale confirma existenta bisericii in anul 1733 si marturie stau pietrele funerare care atesta faptul ca aici au trait si s-au rugat oameni cu sute de ani in urma. Constructia este realizata din lemn de frasin si brad, iar altarul este confectionat din doua pietre de moara. Picturile au fost facute direct pe lemn si timpul si-a spus cuvântul cu atât mai mult cu cât culorile au fost preparate din decocturi de plante, iar restaurarea lor nu mai poate fi facuta. Intrarea in lacasul sfânt se face printr-o usa inalta de un metru si jumatate, iar geamurile sunt minuscule si prin ele